Romanian Old Stars
ROU
Mircea Tiberian este pianist de jazz și profesor de muzică la Universitatea Naţională de Muzică din București. El coordonează Departamentul de Jazz, pe care l-a înfiinţat în 1991.
Tiberian și-a petrecut copilăria și adolescenţa în Sibiu, Transilvania, unde și-a facut debutul la Festivalul Internaţional de Jazz din 1974. Deţine un doctorat în muzică iar în prezent trăiește în București. El a interpretat în lume cu muzicieni ca: Larry Coryell, Tomasz Stanko, Herb Robertson, John Betsch, Ed Schuller, Nicholas Simion, Adam Pieronczyk, Maurice de Martin, Theo Jorgensmann, Johnny Răducanu, Aura Urziceanu, Anca Parghel și Dan Mândrilă.
A obţinut Premiul Uniunii Compozitorilor (1990, 1996, 2000, 2003), Premiul pentru muzicianul român al anului (2003, 2007, 2008), bursa „Enescu-Brâncuși” acordată de Institutul Cultural Român.
El are următoarele publicaţii: „Tehnica Improvizaţiei în Muzica de Jazz”, Editura UNMB București, 2005; „Notes on Music and Music Notes” (cărţi și CD-uri), Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române, București, 2005; „Cartea de muzică” (o antologie a studiilor muzicale), Editura Tracus Arte, București, 2008.
Mircea Tiberian a participat în proiecte interculturale ca de exemplu: Liniada (2000), Agnus Dei (2001), Les annes folles de Bucharest (2004), Jazz and Cinema (2005-prezent), Dark (2006), Eurotique (2006), Jazzy Tarot muzical (2007-2008) – Teatrul Metropolis București și are o vastă discografie: Magic Bird (Electrecord, 1990), Never Ending Story (Blue Label, 1992), Working Underground (First Record, 1994), Alone in Heaven (Intercont, 1998), Hotel of Three Beginnings (Intercont, 1999), Interzone (Editura Casa Radio, 2000), Interzone plays with Adam Pieronczyk (Not Two, 2001), Crossing Atlas 45 (Not Two, 2002), Eleven (Jazz and More, 2002), Back to my Angel (Editura Muzicală, 2002), Viaţa Lumii (Jazz and More, 2003), Lumini (La Strada, 2003), Palindrome (Jazz and More, 2004), Shining of the Abyss (Jazz and More, 2004), Notes on Musical and Musical Notes – antologie dublu CD (Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române, 2005), Dark (Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române, 2006), November (Openart Records, 2008), Ulysses (Openart Records, 2008).
Garbis Dedeian este compozitor de jazz și saxofonist. El a absolvit liceul de muzică (specializarea pian) și școala populară de artă (la clarinet), dar a studiat și compoziţie și orchestraţie cu Richard Bartzer.
El începe să cânte la spectacole încă din 1977 în cluburile de jazz din capitală: Mihai Eminescu și Ateneul pentru Tineret condus de Mihai Berindei. În 1979 participă alături de Trupa Mare a Centrului Universităţii din București, condusă de G. Margarint, la Festivalul de Jazz de la Sibiu. În 1981, el apare alături de grupul Jazz Group 303 în cadrul aceluiași festival. În 1982 participă cu propriul său cvartet la același festival unde a obţinut locul al 2-lea, ceea ce îi va aduce faima în cariera sa de muzician. În același an începe colaborarea sa cu trupa „Vilmani”. Astfel, el participă la festivalul de la Mamaia și concertele din cadrul acestuia, „Cu sau fără mască”, „Melodia Anului”, la radio și la TV. Între anii 1982-1989 el participă la toate festivalurile din ţară și înre- gistrează albume alături de Alexandru Andrieș, Metropol și trupa lui Mihai Stepan.
În 1986 formează propriul său cvartet, „Nord Jazz-Club”, situat în interiorul hotelului cu același nume. De asemenea, este demn de menţionat faptul că, în perioada 1982-1989, Garbis Dedeian s-a manifestat și în plan compoziţional, dar a și adaptat compoziţii muzicale (orchestraţie pentru Vilmani, Grigoriu, Giroveanu, Alifantis și alţii).
În 1984 este catalogat de către criticii din ţară ca fiind al 2-lea cel mai bun saxofonist tenor din ţară, după Dan Mândrilă. Revista „International Jazz Forum” îl numește „Leul tânăr” al saxofonului din România. Încă din 1990, Garbis Dedeian începe să concerteze în afară, iar în același an, alături de fratele său, Capriel Dedeian (chitarist și compozitor) realizează un album cu muzică armenească intitulat „Carun-Carun”.
Billy Bontaș s-a născut în Sibiu, orașul în care s-a organizat, timp de 27 de ani, cel mai important festival de jazz din România.
A fost fascinat de ritm și, ca adolescent, a început să cânte la tobe cu formaţii amatoare de jazz din Sibiu.
Primele sale apariţii în concerte, festivaluri și cluburi au trezit interesul oamenilor de jazz faimoși precum Johnny Răducanu, Marius Pop sau Dan Mândrilă. Așa că s-a mutat în București și a început să lucreze intens pe scenă și în studio-uri cu formaţiile acestora, precum și cu Mircea Tiberian, Anca Parghel, Dan Ionescu și în special cu grupul „Opus 4”, condus de Dan Mândrilă, cu care a avut sute de concerte în România și străinătate.
Numele său a apărut și pe albumul „Vocal Jazz Quartet” din Sibiu.
A plecat în Germania în anii ’90 pentru a studia jazz-ul la diferite facultăţi și a lucrat cu multe formaţii importante, a înregistrat 10 CD-uri și a devenit și profesor de percuţie.
Nicolas Simion a început studiile muzicale în Brașov, aprofundând clarinetul, saxofonul, iar apoi și-a continuat studiile la conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București. În 1985 a înfiinţat prima sa trupă de jazz, „Opus 4”.
Câţiva ani mai târziu a emigrat la Viena, unde a colaborat cu profesioniști ai jazzului printre care: Christian Muthspiel, Ed Schuller sau Jamey Haddad. În această perioadă în Viena, a înregistrat numeroase albume cu: Tutu Records, Black Sear, Dinner for Don Carlos și Viaggio Imaginario. A început de asemenea o lungă colaborare cu legendarul pianist Mal Waldron.
În 1998, Nicolas Simion s-a mutat la Cologne, unde și-a început colaborarea cu WDR Rundfunkorchester și formaţia lui Ed Schuller, Remembrance. În această perioadă a înfiinţat proiectul Balkan Jazz, care s-a dovedit a fi un succes.
În ultimii ani, Nicolas Simion a concertat cu muzicieni din diferite părţi ale Europei și din SUA, printre care: Norbert Scholly, Martin Ghakonovski, Florian Weber, Zoltan Lantos, Fausto Beccalossi, Martin Lubenov și mulţi alţii.
În 2004, Nicolas Simion și-a înfiinţat propria casă de discuri, numită „7Dreams Records”, în România. De atunci a lansat mai mult de 20 de albume, printre ele numărându-se „Câinii Sălbatici”, „Dansul românesc”, „Clasicul întâlnește jazzul”, „Jeu des Garcons”, „Viaţa în Zurich” și albume dedicate lui Richard Oschanitzky: „Impresiile americane”, „Peisajele românești”.
În 2015, Nicolas Simion a primit premiul WDR în jazz pentru „improvizaţie”. Proiectul cultural și educaţional „MusicaKronstadt” este onorat să îl aibă ca artist, compozitor și profesor de jazz în ediţiile din 2017 și 2018, fiind din nou invitat pentru ediţia din 2019.
Cătălin Răsvan a studiat pianul de la vârsta de patru ani, apoi a urmat Academia de Muzică din Bucureşti, unde a studiat compoziţie, muzicologie şi pedagogie. A lucrat ca aranjor, compozitor şi instrumentist.
Cătălin Răsvan a cântat la bass încă din liceu. A început iniţial să cânte în trupe heavy metal şi trupe noi, urmând mai târziu să colaboreze cu Dan Mândrilă, care cânta la saxofon în trupa sa. A cântat în mai multe trupe de jazz, conduse de artiști precum: Tom Smith, Rick Condit, Christian Ancher Gron, Peter Werthaimer, Craig Bayley,
Stjepko Gut, Nicholas Simion, Mircea Tiberian, Tudy Zaharescu și Garbis Dedeian, în trupe de Blues ca „Blue Spirit” (alături de Mike Godoroja, Adi Manolovici și Vali Vatuiu), și de asemenea și în trupe rock precum „Timpuri Noi” (alături de Adrian Pleșca, Dan Iliescu și Cătălin Neagu).
Aranjorul albumului lui Petrică Andrei, “From our Hearts”, membru al Asociaţiei Compozitorilor și Muzicologilor din România, a lucrat ca muzician pentru Rolland și ca secretar muzical pentru Ansamblul de Artă al Armatei Române.
În 2004 s-a alăturat trupei George Baicea Blues Band. La finalul anului 2005, trupa a participat la “Blues Festival Buzău”, dar şi la “International Jazz Festival Braşov”. În februarie 2006, trupa a participat la “International Blues Festival Sighişoara”, în mai 2006 la “Jazz Recall Festival”, la Cluj Napoca şi în iulie 2006 la “Gărâna International Jazz Festival”
