Ralph Peterson & The Messenger Legacy
USA
De mai bine de 30 de ani, Ralph Peterson a colaborat cu: Terence Blanchard, Branford Marsalis, David Murray, Roy Hargrove, Michael Brecker, Regina Belle, Betty Carter și The Roots, pe lângă faptul că a fost ales de Art Blakey ca al doilea baterist în legendarul grup de muzică Jazz Messenger Big Band până la moartea lui Blackey în 1990.
Într-o carieră variată și prodigioasă, a cărei durată cuprinde acum trei decenii, percuţionistul-compozitor Ralph Peterson Jr. nu s-a ferit niciodată să-și intensifice resursele artistice de neconceput pentru a se conecta, urgent și emoţional, cu energiile din zilele noastre. Ralph face încă un pas îndrăzneţ cu casa sa de producţie Onyx Productions.
Ralph se pregătește acum să lanseze un CD Big Band dedicat mentorului său Art Blakey, o continuare live cu Aggregate Prime și un disc cu alţi 5 studenţi Messenger într-un grup numit The Messenger Legacy.
Ralph Peterson se află acum la intersecţia unde influenţa sa asupra jazz-ului modern este incontestabilă și constantă. A apărut pe mai mult de alte 150 de CD-uri în calitate de sideman. El este la apogeul carierei sale ca baterist, lider de band, profesor și îndrumător.
Studenţii lui Ralph constituie o listă scurtă a bateriștilor uimitori de astăzi, precum: Ari Honig, E.J Strickland, Tyshawn Sorey, Mark Whitfield Jr., Kush Abadey și Justin Faulkner și mulţi alţii. Ralph este profesor de percuţie la Berklee College of Music.
Ralph Peterson este foarte căutat ca educator și susţine ateliere și cursuri cu sprijinul susţinătorilor săi: Mapex Drums, Meinl Cymbals, Evans Drumheads și Vie Firth Stick and Brushes.
The Messenger Legacy este o trupă de elită formată din foștii studenţi ai uneia dintre cele mai influente trupe de jazz, Art Blakey’s Jazz Messengers.
Desigur, niciun alt baterist nu este mai calificat decât Peterson pentru a conduce o trupă cu o asemenea greutate.
Acum 30 de ani, Peterson, un tânăr în vârstă de 21 de ani, a fost ales de Blakey pentru a fi “mesager” în versiunea din 1983 a “The Jazz Messenger two drummer Big Band”. Peterson a rămas al doilea toboșar în Big Band până la moartea lui Blakey. Din „mesageri” au mai făcut parte, în funcţie de disponibilitate: Donald Harrison, Craig Handy, Robin Eubanks, Kuumb Frank Lacy, Phillip Harper, Johnny O’Neal, Donald Brown și câteodată chiar și Reggie Workman, care i s-a alăturat lui Art în 1962, anul în care Peterson a fost născut. Workman a cântat și în inaugurarea concertului “Messenger Legacy”.
Acest grup de muzicieni își dorește să păstreze, să promoveze și să onoreze moștenirea unui om care a fost mai mult decât un șef de orchestră pentru toţi. Acest grup are potenţialul de relansare a aprecierilor pentru una dintre cele mai importante instituţii de ucenicie din istoria muzicii americane. Peterson a spus despre formarea grupului “De fiecare dată când cânt la tobe este un omagiu adus artei, dar am vrut să fac ceva care mă depășește pe mine, care depășește orice individ. Am vrut să aduc un omagiu într-un mod autentic și semnificativ, nu doar pentru câţiva, ci pentru fiecare persoană pe care a atins-o prin muzica sa”.
Într-o epocă în care albumele și actele de tribut sunt obișnuite, acest lucru se dovedește a fi excepţia. “Având mai multe generaţii de mesageri reprezentate în această trupă, acesta este cel mai bun mod prin care poţi ajunge la sursă”, a spus Peterson chicotind, “Aceasta este treaba adevărată.”
Trompetistul câștigător al premiului Grammy, Brian Lynch, aduce muzicii sale o profunzime și o experienţă de neegalat. Absolvent de onoare al celor două distinse academii ale lumii jazzului, Art Blakey and the Jazz Messenger și Horace Silver Quintet, el a avut parte de apreciere largă în lungul său mandat cu legenda jazz-ului latin Eddie Palimeri și cu maestrul Phil Woods. A avut colaborări valoroase cu artiști de jazz precum: Benny Golson, Toshiko Akiyosni și Charles McPherson: embleme ale muzicii latine la fel de diverse ca Hector LaVoe și Lila Downs și staruri populare cum ar fi Prince. Ca artist al unei trupe, el a lansat peste 20 de CD-uri apreciate de critici, care scot în evidenţă compoziţia și aranjamentul său distinct și a colindat lumea în fruntea diferitelor ansambluri care reflectă plaja largă a muzicii sale.
Votat Trumpeter Of The Year și deţinător al premiului Record of the Year al Jazz Journalists Association în 2017, talentele sale au fost recunoscute și prin plasarea în topul Downbeat Critics and Readers Polls (locul 3 în Trumpet Critics Poll), precum și prin recenziile foarte bune ale lucrărilor sale în New York Times, Jazz Times și Downbeat. A primit mai multe nominalizări la Grammy, cea mai recentă în 2016 pentru proiectul său Madera Latino – Award și a câștigat un Grammy în 2006 pentru cel mai bun album de jazz latin. El este, de asemenea, beneficiarul unor subvenţii de la National Endowment for the Arts, Chamber Music America și Meet the Composer.
Profesor de jazz la Frost School of Music, University of Miami, Lynch a condus cursuri, ateliere și rezidenţiate în întreaga lume, inclusiv la Stanford Jazz Workshop, Harvard University, Dartmouth University, Michigan State University, Senzoku University (Japan), Yamaha Artist Services Taipei și Moscow, și la Rotterdam Codarts University. Este artist rezident al Wisconsin Conservatory of Music’s Jazz Institute (2010-prezent) și director artistic al Ensemble Tonica, Guadalajara, Mexic. Înainte de a se alătura profesorilor de la Frost School, Lynch a predat la New York University, din 2003 până în 2011. El a predat, de asemenea, la Prinz Claus Conservatorium (Olanda), ca profesor invitat (2002-2007), Long Island University și la The New School.
Născut pe 12 septembrie 1956 în Urbana, Illinois, Lynch a crescut în Milwaukee, Wisconsin, unde a învăţat la un nivel înalt cu rezidenţi locali precum pianistul Buddy Montgomery; în timp ce se afla la San Diego în 1980-1981, a câștigat o experienţă valoroasă în grupul maestrului Charles McPherson. Spre sfârșitul lui 1981, Lynch s-a mutat la New York și s-a legat în curând de Horace Silver Quintet (1982-1985) și de Toshiko Akiyoshi Jazz Orchestra (1982-1988). Simultan, el a cântat și a înregistrat pe scena latină alături de liderul grupului de salsa Angel Canales (1982- 1983) și de legendarul Hector LaVoe (1983-1987). Și-a început colaborarea cu Eddie Palmieri în 1987, iar la sfârșitul anului 1988 s-a alăturat la ceea ce s-a dovedit a fi varianta finală a Art Blakey and the Jazz Messenger. Și-a început colaborarea cu The Phil Woods Quintet în 1992, care a continuat până la moartea lui Woods în septembrie 2015.
Casa de discuri deţinută de Lynch, Hollistic MusicWorks, a lansat o serie de înregistrări sub numele său, care au primit aprecieri, de la înfiinţarea acesteia în 2010, inclusiv Madera Latino – nominalizat la Premiile Grammy (2016), a primit premiul Record Of The Year din partea Asociaţiei Jurnaliștilor de Jazz; Questioned Answer (2014) și seria de înregistrări Unsung Heroes (2011-2013) care a primit ratingul de 5 stele din partea revistei Downbeat. Lynch a lansat 17 albume ca lider între 1987 și 2010 la casele de discuri: Criss Cross, Ken, Sharp Nine, Cellar Live, Nagel Heyer, EWE, Zoo’t Jazz, Artist Share și Venus; albumele notabile din această serie includ primul său album ca lider, Peer Pressure, pentru Criss Cross; în 1997 Spheres of Influence [Sharp Nine], care a obţinut un rating de 4-1/2 stele în evaluarea revistei Downbeat și a fost primul proiect al lui Lynch prin care a încercat să prezinte gama panoramică de interese care i-a influenţat viaţa de muzician.
Discografia lui Lynch ca artist și ca membru al unei trupe cuprinde peste 200 de înregistrări, inclusiv 9 albume cu Eddie Palmieri, 13 albume ca parte a Phil Woods Quintet, și 3 albume cu Art Blakey and The Jazz Messenger, toate având contribuţia sa ca orchestrator, compozitor și solist. Alte înregistrări notabile includ albumele cu Prince, Toshiko Akiyoshi, Issac Delgado, Donald Harrison, George Russell, Tito Puente și mulţi alţi artiști reprezentativi pentru genuri diverse de jazz, latino și muzică populară. Lynch a mai aranjat și produs pentru numeroși artiști, precum Lila Downs, Conard Herwig (seria de albume “Latin Side”), Mondo Grosso și Yerba Buena.
Lynch dedică acum majoritatea interpretărilor sale și a timpului său creativ propriilor sale proiecte muzicale, concentrându-se asupra propriilor sale grupuri și asupra casei de discuri Hollistic MusicWorks.
Brian Lynch este artist Yamaha și promovează muștiucuri Austin Custom Brass și Lefreque Sound Bridge.
Bill Pierce este un excelent saxofonist care lucrează și ca profesor. El și-a început cariera în Boston, cântând R&B cu mari staruri precum Stevie Wonder și Marvin Gaye. Cu toate acestea, el este, în esenţă, un cântăreţ hard bop, așa cum a arătat în timpul interpretărilor cu James Williams (1979-1980 și 1984-1985) și al asocierii la nivel înalt cu Art Blakey’s Jazz Messengers (1980-1982); cu acesta din urmă a împărţit prima dată scena cu Wynton Marsalis și Bobby Watson. Din 1986-1994, Pierce a făcut parte din Tony Williams’ Quintet, făcându-se într-un fel auzit peste bateria foarte puternică a liderului.
Robin Eubanks este trombonistul principal de jazz-ului al generaţiei sale. Indiferent că interpretează cu trupele sale, Mental Images sau EB3 sau cu The SF Jazz Collective, Dave Holland Quintet / Big Band, Robin este un artist al cărui impact asupra publicului s-a dovedit puternic și de durată.
Robin s-a născut într-o familie de muzicieni: fratele său, Kevin Eubanks, a fost regizorul muzical pentru The Tonight Show; mama lor este profesoară de muzică; celălalt frate, Duane, este un trompetist renumit; iar unchiul lor, Ray Bryant, a fost un cunoscut pianist de jazz. Educaţia muzicală a lui Robin a început la vârsta de opt ani și a continuat cu facultatea, când a absolvit cum laudae University of the Arts din Philadelphia. La universitate a studiat nu numai trombonul, ci și teoria muzicii, armonie, compoziţie și orchestraţie. După ce a absolvit, tânărul trombonist s-a mutat în New York, unde a început o carieră care, de atunci, i-a oferit o serie uimitoare de colaborări cu artiști celebri precum: Art Blakey, Elvin Jones, Eddie Palmieri, Sun Ra, Barbra Streisand, The Rolling Stones și Talking Heads – ca să numim doar o parte din ei. El a câștigat premii Grammy pentru reprezentaţiile lui de pe albumele Michael Brecker – Wide Angles și Dave Holland – What Goes Around and Overtime.
Robin a predat la The Oberlin Collage Conservatory timp de 20 de ani. El a fost profesor titular de trombon și compoziţie la secţia de jazz. El a predat de asemenea la Berklee College of Music și la New England Conservatory. În plus, el a predat la Prince Claus Conservatoire din Olanda pentru 5 ani. Și, dacă asta nu era de ajuns, în anii ce au urmat, Robin a devenit un professor cunoscut, artist Yamaha și susţine master-class-uri la instituţii de elită din Statele Unite și de peste hotare.
În 2014, Robin a câștigat Jazz Times Critics Poll pentru “Cel mai bun trombonist” și este un multiplu câștigător al premiului “Trombonistul Anului” oferit de “Downbeat’s Readers” și Critics Polls. El a câștigat de asemenea burse pentru compoziţie de la Chamber Music America și o bursă ASCAP. Ca și în cazul carierei sale, interesele sale în compoziţie sunt uluitor de diverse. Fluent muzical, dar și cu o bogată paletă stilistică, compozitorul eclectic vorbește o varietate de “limbaje” muzicale. Cum o face? Cheia pare a fi o combinaţie de a avea control absolut al meșteșugului său, dar este un cadou înnăscut care se poate descrie ca o combinaţie de magie și matematică.
Pentru a-l auzi explicând-o: “Compoziţiile mele se pot transforma fluid de la Swing la Funk la Latin până la 11/8 sau 7/4, fără să sune forţat sau neplăcut. Acest lucru îmi permite să mă bazez pe toate experienţele mele. Am libertatea de a crea forme care unesc influenţe diverse în structuri noi care sunt organice.”
Compoziţiile și aranjamentele lui Robin au fost înregistrate de The Mingus Big Band, SF Jazz Collective, Dave Holland Quintet și Big Band. În plus, colectivele Colegiilor și Universităţilor din Statele Unite cântă lucrările originale ale lui Robin și au aranjat și înregistrat muzica lui pentru ansamblurile lor. El a înregistrat 9 albume ca lider și a contribuit cu talentul său la sute altele ca și trombonist de jazz. Robin a primit Research Status de la Oberlin pentru anul academic 2013-2014.
După ce a absolvit Conservatorul din New England în 2005, Zaccai Curtis s-a mutat în New York, unde cântă regulat alături de artiști precum: Donald Harrison, Cindy Blackman Santana, Eddie Palmieri, Chrisrian Scott, Ralph Peterson, T.K. Blue, Brian Lynch, Ray Vega și Eric Person printre alţii.
Curtis compune și aranjează pentru propriul său cvartet, trio, Big-Band și multe altele. În 2003 a fost ales câștigător al competiţiei ASCAP Young Jazz Composer și apoi în fiecare an, consecutiv, până în 2006. Zaccai și cvartetul său au fost selectaţi de Departamentul de Stat al SUA pentru a fi în programul American Music Abroad (Jazz Ambassadors) de două ori în 2006. Au cântat în Bangladesh, Calcutta, Bangalore, Mumbai, Sri Lanka și Maldive. În 2007, Zaccai Curtis a fost distins cu “Connecticut Commission on Culture and Tourism’s Artist Fellowship” pentru „compoziţie originală”. În 2007, Curtis a primit bursa “New Jazz Works” de la Chamber Music America.
Zaccai interpretează în prezent propria sa muzică alături de grupul său “Curtis Brothers Quartet” și a lansat recent noul său album, „Syzygy” (2017), după trei albume reușite: “A Genesis”, “Blood Spirit Land Water Freedom” și “Completing of Proof”.
Zaccai împreună cu fraţii săi au format un colectiv (TRRcollective) de muzicieni care produc muzică în termeni proprii. Este mândru că este producător al albumului nominalizat la Grammy (Entre Colegas 2016), lansat la casa de discuri Thruth Revolution Records. Anul acesta, Zaccai a creat prima aplicaţie pentru telefonul mobil lansată de o casă de discuri: “The Riff: Music News” disponibilă pe iTunes și Android.
Essiet Okon Essiet a primit prima apreciere critică în urmă cu mai bine de un deceniu ca membru al grupului post-hard bop al saxofonistului Bobby Watson. De mult s-a stabilit ca unul dintre principalii basiști din New York.
Născut în Omaha, Nebraska, părinţii săi mutându-se acolo din Nigeria, Africa de Vest, iar apoi în Wisconsin, unde Essiet și-a început studiile muzicale, la vioară, la vârsta de 10 ani. Patru ani mai târziu a trecut la bas.
În timpul adolescenţei, familia lui se muta destul de des. Tatăl lui lucra atât pentru guvernul Statelor Unite ale Americii cât și pentru cel al Nigeriei, iar acest loc de muncă trimitea familia în mai multe locuri precum Europa, Africa sau diferite orașe din SUA. Familia lui s-a mutat definitiv în Portland, Oregon, unde acesta a început să studieze jazz-ul de la vârsta de 14 ani.
Călătorind de mic copil alături de familia sa, el s-a adaptat foarte repede la drumurile lungi. Foarte important, expunerea pe care a avut-o devreme la mai multe culturi, limbi sau religii i-au stimulat punctul de vedere foarte puternic despre diversitate.
Prima sa mare reușită a venit în 1982 când l-a întâlnit pe percuţionistul din Chicago Famaoudou Don Moye, membru fondator al atât de importantului colectiv “Art Ensemble of Chicago”, dar și al trupei “The Leaders”. Moye l-a intrebat pe Essiet dacă se va alătura cvartetului său, iar în același an basistul l-a întâlnit pe Abdullah Ibrahim, faimosul pianist sud-african. Lucrând cu Ibrahim, Essiet a fost în turneu, împărţindu-și timpul între Europa și SUA în perioada 1982-1986.
Essiet s-a stabilit apoi în New York. Doi ani mai târziu, s-a alăturat celor de la “Art Blakey and The Jazz Messengers” și a rămas în grup până când faimosul toboșar al trupei a decedat, în 1990. În următorul deceniu basistul și-a început o carieră solo.
El a concertat și a înregistrat cu nume sonore precum: Benny Golson, Johnny Griffin, James Moody, Freddie Hubbard, Bobby Hutcherson, Cedar Walton, Sam Rivers, George Adams, Pat Martino, Kenny Burrrell, Jackie McLean, Frank Morgan, Kenny Barron, Louis Hayes, Ben Riley,J immy Cobb, Billy Higgins, Billy Hart, Art Farmer, Abby Lincoln, Dee Dee Bridgewater, Billy Cobham, Bennie Maupin, Al Foster, Eddie Henderson, Steve Turner, Jon Faddis, Bobby Watson, Victor Lewis, Kenny Kirkland, Mulgrew Miller, Jeff ”Train” Watts, Mike Stern, Kevin Mahogany, Kurt Elling, Fort Apache Band, Danilo Perez, Claudia Acuna, Geri Allen și Ralph Peterson, aceasta fiind doar o mică listă.
În 1997, el a fost invitat să se alăture trupei ”Blue Note Allstars”, ce îi avea în componenţă pe Greg Osby, Javon Jackson, Tim Hagens, Kevin Hays și Bill Stewart. ”Blue Note Allstars” a efectuat turnee în Canada, SUA, Europa și Japonia. În 2000, Essiet s-a alăturat proiectului lui Danilo: ”Motherland” pentru 2 ani, având turnee în SUA, Europa și America Centrală.
Essiet își conduce grupul numit “IBO” (Organizaţia Internaţională a lui Bushman). Acest grup reprezintă un proiect nigerian de jazz ce mixează armonia jazz-ului cu ritmurile africane.
