Florin Niculescu Quartet
FRA
Florin Niculescu s-a născut la București în 1967 într-o familie de muzicieni, cu mama pianistă și tatăl violonist, care a dezvoltat în el o pasiune pentru acest instrument la vârsta de 4 ani. Astăzi, Florin este unul din marii virtuozi ai viorii de pe scena internaţională. Și-a dezvoltat propriul sunet și un limbaj unic mulţumită solidei sale pregătiri clasice, dar și datorită experienţei colaborării cu cei mai mare muzicieni.
Tehnica lui impecabilă și virtuozitatea fenomenală, admirată de toţi muzicienii și ascultătorii săi, nu sunt scopuri, ci metode de a-și exprima personalitatea muzicală. În mod similar, relaţia spirituală cu idolul său, Stéphane Grappelli (1908-1997), nu este în niciun caz o limitare a propriei expresivităţi, ci mai degrabă un ţel ce îl împinge să inoveze.
În 1973, la vârsta de 6 ani, micul virtuoz a început Academia de Muzică “George Enescu” din București unde a obţinut locul I. În 1984 a obţinut Menţiunea Specială a Juriului la Competiţia Internaţională „Henri Wieniawski” din Ljubljana. S-a mutat la Paris în anii ’90 iar de atunci nu a încetat să-și creeze și dezvolte arta. În 1993 s-a alăturat cvintetului chitaristului Romane.
În 1994 a început colaborarea cu basistul Jacques Vidal ca solist în propriul cvintet cu muzicieni excepţionali precum pianistul Michel Graillier, chitaristul Frédéric Sylvestre și toboșarul Simon Goubert.
În 1995 întâlnirea lui cu Babik Reinhardt (1944-2001), fiul lui Django, va reprezenta un punct de cotitură în cariera lui cu CD-ul «Noul Cvintet al Clubului Fierbinte din Franţa».
În 1999 el înregistrează «Gipsy Ballad», care va fi numit «Albumul Jazz al anului», și pentru care va fi premiat la „MIDEM Jazz Talent 2001”. Au urmat diferite participări la cele mai mari festivaluri de jazz internaţionale ca: „Festivalul de la Viena” și „Jazz in Marciac”, festivaluri unde a interpretat alături de pianistul Keith Jarret.
A cântat cu: Bireli Lagreme, Babik Reinhardt, Jimmy Rosenberg și Bucky Pizzarelli în primul festival „Django
Reinhardt” din New York. În 2001 Bireli Lagrene a decis să creeze cvintetul numit “Gipsy Project” identic cu “Noul Cvintet al Clubului Fierbinte din Franţa“ al lui Django Reinhardt și Stephene Grappelli, și îl întreabă pe Florin Niculescu dacă vrea să facă parte din acesta.
În timpul turneului mondial al celui de-al doilea album al cvintetului «Gipsy Project and friends», Florin Niculescu și Bireli Lagrene și-au pus amprenta pe jazz-ul manouche prin împărtășirea către un auditoriu larg de pe scena jazz-ului internaţional a repertoriului lui Django Reinhardt si Stephane Grappelli.
Acum, recunoscut ca muzician și artist de excepţie de către semenii săi, Florin apare pe plan internaţional cu tehnica sa violonistică impecabilă și sensibilitatea sa, ce îi oferă un stil interpretativ unic.
Discografie: «Spiritul Roman» – 2000 (Noapte și zi), «Baladă ţigănească» – 2001 (Noapte și zi), «Djangophanie» – 2005 (Cântecul lumii), «Florin Niculescu cântă Stéphene Grappelli» – 2008 (Bujazz), «Tonurile Django» – 2010 (Enja).
Colaborări artistice: Orchestra Naţională din Lille (Franţa), Orchestra Naţională din Lyon (Franţa), Orchestra Filarmonică Regală Londra (Marea Britanie), Orchestra Simfonică Kristiansand (Norvegia), Orchestra Filarmonică din București (România), Orchestra Pasdeloup (Franţa), Orchestra Simfonică Pescara (Italia), Orchesta dela Suisse Romande (Elveţia), Cvartetul Debussy.
Înregistrări cu: Charles Aznavour, Guy Marchand, Patrick Bruel, Roberto Alagna, Henri Salvador, Francoise Hardy, Dany Brillant, Laurent Korcia etc.
Philippe Aerts (născut la 21 iunie 1964) este un contrabasist belgian de jazz. A învăţat să cânte singur la chitară și la chitară bass electrică când avea 11 ani, iar la 14 ani a început să cânte la contrabas. Este membru în «Philip Catherine Trio» și în «Ivan Paduart Trio». A avut, de asemenea, propriul trio cu John Ruocco (tenor saxofon și clarinet) și Tony Levin (toboșar), și cvartet cu Bert Joris (trompetă). A câștigat premiul «Golden Django» în 2002 pentru cel mai bun artist belgian.
Născut în 1958, Bruno Ziarelli își începe cariera la 16 ani cântând alături de renumiţii muzicieni din sudul Franţei: Toots Thielemans, Clark Tery, Steve Grossman, Joe Diorio, Jacky Terrason, Arturo Sandoval, Eddie Gomez, Turk Mauro, Jimmy Woode, etc. S-a mutat la Paris și a devenit curând toboșarul lui Christian Escoude, înregistrând 2 albume pentru label-ul “Verve”.
Cântă în cluburi pariziene, având de asemenea și o carieră internaţională, cu turnee în: Elveţia, Marea Britanie, Algeria, Tunisia, Maroc, Spania, Belgia, Germania, Italia, Turcia, România, Vietnam, Coreea, China, Canada. El a participat la proiecte de jazz simfonic cu Benny Goulson si Orchestra Simfonică din Seul, Orchestra Simfonică din Lyon și a fost inclus în albumele lui Laurent Mar si Nico Morelli.
Bruno Ziarelli a cântat alături de: Rich Perry, Frank Fonster, Frank Wess, Arturo Sandoval, Georges Garzone, Turk Maro, Don Brades, Frank Lacy, Stafford James, Teddy Edwards, Benny Golson și predă percuţie la Conservatorul din Paris din anul 2008.
Chitarist al noii generaţii, Hugo Lippi, un muzician cu renume internaţional, și-a construit un stil personal de cântat la chitară în canoanele bop-jazz, cu influenţe de nuanţe ţigănești. Hugo Lippi, născut în Anglia în 1977, începe să cânte la chitară la vârsta de 10 ani sub îndrumarea lui Patrick Gaillard. Sosit la Paris în 1998, se integrează rapid în generaţia de tineri muzicieni ce formează colectivul de noapte “Petit Opportun”. De atunci a devenit unul dintre chitariștii esenţiali ai scenei curente, a interpretat și înregistrat cu cei mai prestigioși muzicieni ai capitalei, ca de exemplu: Alain Jean Marie, Christian Escoundé, Emmanuel Bex, Stephane Belmondo, Marcel Azzola, Marc Fosset, Brisa Roché, Xavier Richardeau, Luigi Trussardi, Sarah Lazarus, Joe Cohn, Sylvain Luc, David Lynch (pentru filmul său “Island Empire”), Pierrick Pedron, Rick Margitza etc.. A participat la multe festivaluri: „Juan les Pins”, „Marciac”, „Countances”, „Constantine” etc. Este, de asemenea, membru permanent al Orchestrei „Vintage” și al „Fabien Mary Quartet”. Descoperit în cvartetul acestui trompetist, Hugo Lippi a lansat primul său album ca lider, cu același toboșar, Mourad Benhammou, și acompaniat de Florent Gac la orgă Hammond. Oricare ar fi contextul în care acest muzician evoluează, ceva din muzica sa, frazele sale, sunetele scoase de chitara sa, te fac să asculţi cu atenţie, în timp ce el cântă demonstrativ la chitară.
Acesta este farmecul de durată al acestui muzician: un sunet moale și cristalin, chiar și în cele mai vii tempo-uri, o interpretare cu o fluiditate grozavă, o enunţare care pare simplă. Ca un artist vizual al sunetelor, se amestecă în materia- lul muzical, sculptându-și efectele, ascultându-și întotdeauna colegii. Delicat și luminos, Hugo Lippi cântă notele cu o ușoară fantezie, transformându-le în conformitate cu abilitatea sa incredibilă de a improviza. Cu o mare ușurinţă, imprevizibil în ocolurile sale, cântă melodia, știind întotdeauna cum să-i găsească fineţea, demonstrând un real talent creativ.
