Giovanni Mirabassi Trio feat. Sarah Lancman & TOKU


Sarah Lancman

Precum predecesoarele sale, Merrill, Vaughan, Horn sau Simone, vocalista Sarah Lancman știe să se joace cu timbrele și să exploreze toate registrele emoționale. Vocea sa cameleonică merge de la un val electrizant până la candoarea adolescentină. Am putea să credem că ea a cântat dintotdeauna, născută la Paris, a fost mai întâi pianist, trecând prin Debussy pentru a ajunge la Billy Evans. De la pianul clasic studiat de la vârsta de șapte ani, prin pian – muzică de jazz studiat la Haute Ecole de Musique din Lausanne, Sarah obține în 2013 diploma de absolvență a secției de jazz – pian și jazz vocal.

Cariera sa de cântăreață a fost lansată în 2012, la Festivalul de la Montreux. Sarah s-a înscris la Concursul Internațional Shure Jazz Vocal, al cărui juriu a fost prezidat în acel an de către Quincy Jones. Ea a obținut Premiul I la acel concurs, convingându-se că alegerea de a cânta este cea mai bună alegere muzicală. Așadar, începe să lucreze la primul său album, „Dark”.

Întâlnirea sa cu Giovanni Mirabassi a condus la o colaborare de lungă durată, acesta văzând în Sarah, pe lângă pianistă și cântăreață, și o compozitoare talentată. Astfel, încep să lucreze la un album care conjugă swing-ul în toate tempo-urile: suavitate latină, virtuozitate be bop, baladă à la Cole Porter.

După succesul discului „Inspiring Love” cu cele zece compoziții originale ale sale, Sarah Lancman revine cu albumul „A contretemps”, înregistrat în Tailanda alături de Giovanni Mirabassi Trio și trompetistul și cântărețul japonez Toku. Sarah se află în prezent în turneul de promovare a acestui album în Europa.

TOKU

TOKU este un muzician de jazz originar din Niigata (Japonia). Pe lângă faptul că este unul dintre puținii vocaliști profesioniști de jazz și interpreți la flugelhorn din Japonia, Toku este cunoscut pentru promovarea muzicii de jazz în Japonia și introducerea elementelor de jazz în J – pop prin colaborări cu alți artiști. El a colaborat cu: clammbon, Miki Imai, Maki Oguro, Yuji Ohno, Mariko Takahashi, Ken Hirai, DOUBLE, m-flo și Exile.

Născut pe data de 20 Februarie 1973, Toku a crescut ascultând toate genurile de muzică. În timpul gimnaziului, Toku a început să învețe să cânte la cornet, urmând studiul trompetei și, în paralel, al flugelhorn-ului. A făcut parte dintr-o trupă de cover-uri, cântând piese rock și pop. În timpul facultății a fost invitat să participe la jam session-uri cu muzicieni de jazz, dezvoltându-și astfel gustul pentru acest gen de muzică. Astfel, s-a mutat în S.U.A. pentru a studia la Tokyo International University din Oregon. Aici a început să cânte cu colegul său de cameră, care era pianist de jazz.

După absolvire, Toku a început să cânte vocal la clubul de jazz Body & Soul. A fost descoperit de către un DJ de la un post de radio și a ajuns să semneze un contract cu Sony Music Records Inc. Toku și-a lansat primul album, „Everything she said”, în 2000. Au urmat concerte la Blue Note – Tokyo, New Millennium Hall – Coreea de Sud, un nou album și un single, „Do-Re-Mi” (2002).

Discografia sa cuprinde douăsprezece albume, a concertat în toată lumea, inclusiv la Jazzy Shanghai Festival, Paris Jazz Festival, Hong Kong International Jazz Festival și Jakarta International JAVA JAZZ Festival.  În 2011 a efectuat un turneu cu Cyndi Lauper în Japonia pentru promovarea albumului la care au colaborat.

Giovanni Mirabassi

Pianistul Giovanni Mirabassi, născut la Perugia în 1970, a fost descoperit de către public în anul 2001, prin albumul său solo „Avanti!”. Discul s-a bucurat de succes în rândul criticii de specialitate și a avut astfel un parcurs internațional.

Giovanni cântă la pian de la vârsta de doi ani, la șapte ani deja știind să reproducă după ureche toate preludiile din „Clavecinul bine temperat” de J.S. Bach, apoi descoperă muzica de jazz la Festivalul de la Perugia. Astfel, se încarcă cu armoniile delicate ale lui Enrico Pieranunzi, cu frazele aristocratice ale lui Bill Evans și cu furia ritmică a lui Charles Mingus, definindu-și propriul stil.

A împărțit scena pentru o seară cu Chet Baker, a efectuat un turneu în Italia cu Steve Grossman și a câștigat câteva Concursuri de pian. În anul 1992, Giovanni se mută la Paris, unde regăsește diaspora italiană: Paolo Fresu, Flavio Boltro, Stefano di Battista, Aldo Romano. De asemenea, îl întâlnește pe marele pianist Aldo Ciccolini, cu care ia câteva lecții prețioase. Împreună cu Louis Moutin și Daniele Mencarelli înregistrează albumul „Architectures” (1998).

În 2003 obține Premiul pentru Cel mai bun Disc al Anului decernat de către Academia de Jazz cu „Air”, apoi își formează un trio alături de basistul Gianluca Renzi și bateristul american Leon Parker (2008-2012), înregistrând încă trei discuri. În căutare neobosită de noi sonorități, nu ezită să mobilizeze o orchestră de coarde pentru a-i interpreta noile compoziții. Toate aceste proiecte îl declară un pianist – compozitor întotdeauna în căutarea libertății de exprimare.

Giovanni are și proiecte de pian solo, precum „Cantopiano” (2006) – improvizații pe cântece franțuzești, „Adelante!” (2011) – înregistrat la Havana, ca un ecou pentru „Avanti!”. Prin proiectul „Chansons pour demain” – pentru voce și pian, o descoperă pe Sarah Lancman, căreia îi produce albumul „Inspiring Love” (2016) și viitorul său album, care va avea lansarea în toamna anului 2017.

Ultimul său disc, înregistrat în prestigiosul studio Bauer din Germania, este un omagiu adus celor trei mari cântărețe ale trecutului: Ella Fitzgerald – America de Nord, Edith Piaf – Franța, Mercedes Sosa – America de Sud. Singur în fața pianului, Giovanni își murmură emoțiile acestor trei femei libere așa cum doar un italian o poate face: ​con brio!

Gianluca Renzi

Gianluca Renzi, stabilit în New York, este basist, compozitor, orchestrator, inginer de sunet și producător. El este un muzician de jazz recunoscut internațional și colaborează frecvent cu unii dintre cei mai cunoscuți artiști de jazz. A înregistrat, compus și concertat de curând cu artiști precum: Jacam Manricks, Kevin Hays, Ari Hoenig, Jon Davis, Loston Harris, Giovanni Mirabassi, Lukmil Perez, Alex Sipiagin, Gene Jackson, Orrin Evans, Rudy Royston, Mark Whitfield, Clarence Penn, Eliot Zigmud.

Înainte de a se muta în New York în anul 2008, Gianluca era unul dintre cei mai activi basiști italieni. A fost membru al Antonio Farao Trio, Rosario Giuliani Quartet și Quintet, Maurizio Giammarco Megatons. De asemenea, a colaborat cu Roberto Gatto, Enrico Pieranunzi, Fabrizio Bosso, Franco Ambrosetti, Riccardo Fassi, Umberto Fiorentino Stefano Battaglia, Ettore Fioravanti și mulți artiști americani pentru turnee în Europa: Alex Sipiagin, Bobby Watson, David Binney, Alvin Batiste, Edward Simon, Carl Allen, Gary Smulyan, Steve Grossman, Orrin Evans, Gene Jackson, Steve Lacy, Adam Nussbaum.

În New York a participat la câteva proiecte remarcabile, printre care Chamber Jazz, No Kiddinʼ, Swingfully Yours, Captain Black Big Band, Motherʼs Touch, Status Cymbal. În afara activității sale din S.U.A., Gianluca este o prezență constantă în Europa, în special în Franța datorită colaborării care durează de zece ani cu pianistul stabilit la Paris Giovanni Mirabassi. Împreună cu Giovanni Mirabassi Trio a înregistrat multe discuri, majoritatea fiind premiate de revistele JazzMan (Franța) și Classica (Franța).

Gianluca Renzi a concertat în cele mai importante Festivaluri de jazz din lume: Umbria Jazz (Italia), Marciac Jazz Festival (Franța), San Fracisco SFJazz (S.U.A.), Richmond Jazz Festival (S.U.A.), Istambul Jazz Festival (Turcia), Shanghai Jazz Festival (China), Jazz al Parque (Columbia), Jarasum Jazz Festival (Coreea de Sud), Kanazawa Jazz Festival (Japonia), San Javier Jazz Festival (Spania), Guimaraes Jazz Festival (Portugalia) și în locații de jazz celebre: Birdland (New York), Lincoln Center (New York), Jazz Alley (Seattle), Velvet Note (Atlanta), Blue Note Tokyo (Japonia), Blue Note Nagoya (Japonia), Cotton Club Tokyo, Sunside Jazz Club (Paris), Duc des Lombard (Paris).

În calitate de orchestrator, a colaborat cu mulți artiști de jazz. În 2012 și 2014 a compus și orchestrat două discuri pentru pianistul Orrin Evans. În 2011 a orchestrat toate piesele de pe albumul „Viva V.E.R.D.I.” – Giovanni Mirabassi pentru Trio și Orchestră de coarde. A mai aranjat piese pentru Sextet și pentru Big Band, dar a fost și orchestratorul și aranjorul musical-ului realizat de Roman Daudet Jahan pentru La Femis (Ecole Nationale Supérieure des Métiers de l’Image et du Son), școala națională franceză de film, aflată în responsabilitatea Ministerului Culturii și Comunicației.

Gene Jackson

Muzicienii de jazz din toată lumea probabil cunosc talentul și performanțele expresive ale toboșarului Gene Jackson. În timp ce Roy Haynes, Philly Joe Jones, Elvin Jones, Billy Higgins și Tony Williams l-au influențat în cariera sa, Jackson are un stil pe care îl poate schimba în funcție de genul de muzică pe care îl interpretează. Abilitatea sa de a trece de la ritmuri africane la ritmuri latino și altele i-a oferit lui Jackson posibilitatea de a fi recomandat de către mulți muzicieni eminenți de-a lungul carierei sale. Jackson s-a născut pe data de 16 Octombrie 1961 în West Philadelphia.

În 1979, Jackson, care a avut ambiția de a deveni toboșar profesionist de cum a pus mâna pe bețe, a mers la Boston pentru a urma cursurile
renumitului Berklee College of Music. A cunoscut mulți oameni celebri acolo, care l-au recomandat mai departe, ajutându-l să-și lanseze cariera. Astfel, a înregistrat și efectuat turnee cu chitaristul Kevin Eubanks. Colaborând cu mulți muzicieni, și-a dezvoltat abilitatea de a se adapta la diverse stiluri și genuri de muzică.
Această capacitate a sa este reflectată în înregistrările și turneele sale alături de artiști precum: Dianne Reeves, Christian McBride, Hugh Masekela, Cyrus Chestnut, Greg Osby, Terence Blanchard, Andrew Hill, George Coleman, Steve Turre, Chico și Von Freedman, Don Patterson, Elvis Costello, Art Farmer, Mark Ledford, James Williams, Carla Cook, Craig Harris, Dave Kakowski, Conrad Herwig, Gonzalo Rubalcaba, Claudio Roditi, Donald Brown, Joe Lovano, Billy Childs, Joe Locke, Craig Handy, Michele Rosewoman, The Scream Headless Torsos, Anthony Cox, Lonnie Plaxico, Steve Slagle, Big Band-ul NDR, până la post bop-ul alături de The Herbie Hancock Trio/Quartet, pe care Jackson îl consideră cel mai înalt punct al carierei sale (1993-2000). În afară de colaborarea cu Hancock, Jackson a făcut parte și din Quintessence (Michele Rosewoman), Mental Images Group (Robin Eubanks), Music Collage (Jorge Sylvester) și Big Band-ul Mingus.

Începând cu 1999 a fost implicat în multe proiecte internaționale printre care: Festivalul de jazz de la Montréal (2000), Discul de jazz numărul 1 în Germania (2000), a făcut parte din secția ritmică a Thelonious Monk Institute of Jazz Piano Competition de la Kennedy Center din Washington D.C. (1999).

De asemenea, Jackson predă la Aaron Copland School of Music din cadrul Queens College din New York, susține MasterClass-uri la Drummers Collective din New York, Eastman University din Rochester, Drummers Institute din Dusseldorf, Musik-hochschule din Hamburg și Folkwang-hochschule din Essen. Profesorii care au contribuit la dezvoltarea și perfecționarea lui Jackson sunt: Greg McDonald, Robert Zollman, John Ramsey, Lenny Nelson, Alan Dawson și Sam Ulano.